Necitite, cărţile
Neclintite, pernele
Patru colţuri gri în jurul patului
Goale şi-ale nimănui
Hei, hei... urlă vântul pe alei
Hei, hei... nopţi sticloase cu miros de tei
Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti?
Cine-ţi ascultă diseară şoaptele şi două poveşti?
Cea cu-apusul roşu-mov
Sau cea tristă, de alcov?
Neiubiţi şi neiertaţi, lumea-i plină de ciudaţi
Scrisori nescrise zac netrimise şi suflete mor ne-ntrebate de dor
Vorbele, dusmancele
Nerostite, tainele
Doar ghicitorile ştiu despre suflet pustiu
Şi chip pământiu
Hei, hei... urlă vântul pe alei
Hei, hei... nopţi sticloase cu miros de tei
Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti?
Cine-ţi ascultă diseară şoaptele şi două poveşti?
Cine-ntreabă? Cine-ascultă? Cine-n urma ta se uită?
Neiubiţi şi neiertaţi, lumea-i plină de ciudaţi
Scrisori nescrise zac netrimise, şi suflete mor ne-ntrebate de dor
Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti?
Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti?