De câte ori mi-am spus că se rezolvă în timp
Și că toate rănile se prind cât de curând
Dar atunci când toate luminile se aprind
Se vor vedea chiar dacă sunt ascunse adânc
Încep cu lunea, las lumea să-mi privească urma
Că simt că-n altă parte-i locul meu, care m-așteaptă cumva
Și nu-i din grămadă. Când mă vor pradă, iau o grenadă
Și mă gândesc dacă mai vor să mă vadă
Am o desagă și-n piept o plagă, pe-aici sunt în treacăt
Lumea mi-e dragă, dar mulți vor să tragă, de aceea pun lacăt
La cât încearcă unii, parcă se ridică toate la gât
Și-ți aruncă funii, victorioși, să vadă ce ai de gând
Dar tu ce ai de gând să faci, a? Nu te eschiva, hai zi
Sau aștepți să vezi cum pierd și poate-poate îți va reuși măcar ție
Mă gândesc că sunt multe suflete crescute-n sere
Care au uitat cum e când ești bun și acum nu fac decât ce li se cere
De câte ori mi-am spus că se rezolvă în timp
Și că toate rănile se prind cât de curând
Dar atunci când toate luminile se aprind
Se vor vedea chiar dacă sunt ascunse adânc
Suntem suflete pline de cicatrici
Multe din ele le-avem încă de mici
Parcă vrei să le strângi și-atunci când strigi
Vrei să te ridici, dar te țin pe brânci
Te simți neputincios și-atunci vrei să fii cumva înțeles
Și-i rănești pe cei din jur, ca să fiți pe aceeași lungime de stres
Nu ești rău, chiar dacă devii rău intenționat
Cel mai probabil ești rezultatul urii care ți l-au băgat în cap și-apoi l-au cultivat
Şi care e bun?
Deja care şi cum
Atent la vorbe care se spun
Că ne vor carne de tun
Pe pagina ta se văd rănile pe care le faci altora
Doar după ce scriu regret că rămân fără spațiu curat
Suntem purtători de cicatrici ce se ascund adânc în piept
Și doar prin lumina ochilor pot să le văd
De câte ori mi-am spus că se rezolvă în timp
Și că toate rănile se prind cât de curând
Dar atunci când toate luminile se aprind
Se vor vedea chiar dacă sunt ascunse adânc