Dinspre Poarta turcă se stârneşte vânt,
Se încruntă cerul peste al nost` pământ,
Solii Semilunii vin ca să ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu ştiu să ierte.
Cu alaiuri multe şi strălucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi voinţa cea rea,
Când se-ndreaptă iute spre Măria Sa.
Intră sfruntători şi făr` de onoare
Şi privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu ştiu ce e frica, nu vor să salute,
De datina vlahă au părut să uite!
Cât e lumea lume, cât e pământ,
De acu` nainte, până în mormânt,
Nu lăsăm turbanul faţă de român,
Noi suntem stăpânii, el e cel hain!
Þndrăzneala însă le rămâne-n gât,
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii.
Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepădat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!
Să înveţe dară cei ce nu ştiau,
Că românii fală şi pe Vodă-l au.
Să înveţe turcii buna-cuviinţă:
Peste Vodă Ţepeş? Nu e cu putinţă!
Trooper - Solii Turci Lyrics
Trooper - Solii Turci Lyrics
We currently do not have these lyrics.
If you would like to submit them, please use the form below.
We currently do not have these lyrics.
If you would like to submit them, please use the form below.
Dinspre Poarta turcă se stârneşte vânt,
Se încruntă cerul peste al nost` pământ,
Solii Semilunii vin ca să ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu ştiu să ierte.
Cu alaiuri multe şi strălucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi voinţa cea rea,
Când se-ndreaptă iute spre Măria Sa.
Intră sfruntători şi făr` de onoare
Şi privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu ştiu ce e frica, nu vor să salute,
De datina vlahă au părut să uite!
Cât e lumea lume, cât e pământ,
De acu` nainte, până în mormânt,
Nu lăsăm turbanul faţă de român,
Noi suntem stăpânii, el e cel hain!
Þndrăzneala însă le rămâne-n gât,
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii.
Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepădat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!
Să înveţe dară cei ce nu ştiau,
Că românii fală şi pe Vodă-l au.
Să înveţe turcii buna-cuviinţă:
Peste Vodă Ţepeş? Nu e cu putinţă!
Se încruntă cerul peste al nost` pământ,
Solii Semilunii vin ca să ne certe,
Vin cu inimi negre ce nu ştiu să ierte.
Cu alaiuri multe şi strălucitoare,
Cu turbane `nalte, aurite-n soare,
Se vede-n ochi voinţa cea rea,
Când se-ndreaptă iute spre Măria Sa.
Intră sfruntători şi făr` de onoare
Şi privesc la Vodă cum ocara-l doare!
Nu ştiu ce e frica, nu vor să salute,
De datina vlahă au părut să uite!
Cât e lumea lume, cât e pământ,
De acu` nainte, până în mormânt,
Nu lăsăm turbanul faţă de român,
Noi suntem stăpânii, el e cel hain!
Þndrăzneala însă le rămâne-n gât,
Văd deodată solii, ca-ntr-un vis urât,
Vodă cum se-ncruntă ca şi toţi boierii
Ce nu ştiu a tace dacă vrei să-i sperii.
Intră-n sala mare Andrei Căpitan
Să aducă cuie, moarte şi ciocan,
Iar turbanul mândru, de nelepădat,
Prins e pe vecie cu piroane-n cap!
Să înveţe dară cei ce nu ştiau,
Că românii fală şi pe Vodă-l au.
Să înveţe turcii buna-cuviinţă:
Peste Vodă Ţepeş? Nu e cu putinţă!